Treceți la conținutul principal

Dragostea nu se cere răsplătită


- Eu pentru 1500 de lei nici măcar nu mă dau jos din pat. Am o promisiune să plec în străinătate. Acolo voi face bani buni. Munca mea va fi răsplătită.

Așa se lăuda Grigore înainte să plece de acasă, unde avea destule oferte de muncă. A preferat însă drumul străinătății dus de valul emigrării în masă. A plecat fără să se uite înapoi. „În veci nu mai întorc aici”, își spuse Grigore.

Începu entuziasmat la noul loc de muncă. Era singurul angajat nou în firmă. Intrase de la început într-o concurență nerostită cu colegii, însă curând ajunsese să vadă că nu era un meseriaș așa cum se credea, ci doar un amator care avea impresia că se pricepe la toate.

- Aici vei învăța să muncești de-adevăratelea, îi spuse șeful măsurându-l cu privirea din cap până în picioare.

Să îl vezi pe Grigore al meu. Dimineața zbura din pat de teamă să nu fie dat afară și să rămână pe drumuri. Muncea pe rupte. Nu cârtea, nu comenta, nu contrazicea, doar executa. De dimineața până seara lucra aproape fără pauză. Refăcea lucrul până ieșea perfect. Așa se cerea, iar Grigore nu voia să dezamăgească. Lucra cu o conștiinciozitate nemaipomenită.

Făcea bani mulți, însă cheltuia la fel de mult. Jumătate din salariu se ducea pe cheltuielile casei, cealaltă jumătate îi ajungea să își acopere nevoile. Punea ceva deoparte, însă mult mai puțin decât se așteptase. 
- Străinătatea e grea. Nu este așa cum pare de acasă, se plângea prietenului său Vasile la telefon.
- Lasă, nu te mai plânge atâta. Slavă Domnului că ai plecat de aici. Nu mai contează altceva, replică Vasile tulburat și el de gândul că în străinătate umblă câinii cu covrigi în coadă.

Grigore nu găsea înțelegere nici la cel mai bun prieten. Familiei îi era rușine să îi dezvăluie stările prin care trecea. A plecat să reușească, nu să eșueze. Îi era teamă ca nu cumva cineva să creadă că îi este greu și că trece prin eșecuri.
- De ce trebuie să fim plătiți ca să lucrăm cu conștiinciozitate? întrebă Grigore pe părintele din parohia în care încerca să își regăsească liniștea. De ce nu am muncit pentru țara mea așa cum muncesc aici? Trăiesc doar pentru bani? Nu mai am un alt vis? De ce nu simt că mai trăiesc așa cum trăiam odinioară?

- Grigore, nu exagera. Ceea ce Dumnezeu îngăduie are cu siguranță și un folos. Încearcă să afli sensul vieții tale care ți se deslușește prin ceea ce trăiești acum, îl îndemnă părintele.

Grigore se străduia să înțeleagă sensul. Trecură câțiva ani și Grigore învătase cu adevărat să muncească. Își întărise simțul responsabilității la locul de muncă. Devenise un profesionist adevărat care își respecta lucrul mâinilor sale. Era dornic să aprofundeze orice noutate din domeniul său. Nici spiritual nu mai era același. Crizele interioare prin care trecuse îi deschiseseră noi orizonturi lăuntrice, îi potoliseră orgoliul, îi schimbaseră prioritățile de viață.

- Părinte, am înțeles. „Ce e val, ca valul trece”, vorba poetului. Mi s-au risipit iluziile. Până acum am așteptat mult și am dat puțin, acum voi da mai mult și voi aștepta mai puțin sau chiar nimic. Dragostea adevărată nu se cere răsplătită, ci se împlinește când se dăruiește. Vreau să trăiesc acolo unde mi-aș dori să mor, mărturisi Grigore cu inima împăcată.

Câteva luni mai târziu România îmbrățișa un fiu mai puternic, mai bine pregătit, mai harnic, mai bogat sufletește, mai modest, mai plin de dragoste și prețuire pentru muncă, pentru oameni, pe Grigore. 




Comentarii

  1. Nu am crezut niciodată în chestii online, dar căutam cu disperare o soluție pentru a rămâne însărcinată pentru soțul meu, după ce doctorul meu mi-a spus că nu pot rămâne însărcinată, am fost îndrumată la Dr,dawn acuna de cea mai bună prietenă a mea care lucrează în același cabinet. cu mine i-am explicat totul Dr. Dawn acuna si ea mi-a promis ca ma va ajuta si mi-a dat niste instructiuni pe care le-am facut totul perfect apoi am fost la spital dupa 3 saptamani si spre surprinderea mea doctorul mi-a spus ca sunt insarcinata in 1 saptamana pana acum. ai o fetiță frumoasă, totul datorită Dr. Dawn acuna, contactează-o dacă ai dificultăți,
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    *Dacă vrei să te reîntâlnești cu soțul tău.
    *Dacă vrei să-ți întorci iubitul.
    *Dacă vrei să vindeci orice fel de boală.
    *Dacă ai nevoie de putere spirituală.
    *Dacă vrei vrajă de noroc.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    Si etc
    Este persoana perfectă care să te ajute să ai încredere în mine. Contactați-o Whatsapp: +2348032246310
    E-mail { dawnacuna314@gmail.com }

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Vrem spitale, nu catedrale

Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale. Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte. La puțin timp după demonstrațiile la care participase primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem  made in Germany , în care totul funcționează perfect, unde

În căutarea sufletului pereche?

  Melania vrea să se despartă de soțul ei. S-a căsătorit cu el la insistența părințior. Relația a început și a continuat prost. Acum ea dorește  să trăiască fără jigniri, fără certuri, fără învinuiri. Pur și simplu nu mai suportă atmosfera tensionată de acasă. Are un copil dintr-o relație atenrioară. Îl iubește enorm și ar face orice pentru el. Soțul ei face permanent reproșuri copilului pentru orice cadou pe care i-l dăruirește. Dureros și pentru copil și pentru mamă. Pentru soțul ei însă o normalitate. În astfel de reproșuri l-au crescut și părinții lui. Pentru tot ce i-au dat i-au scos ochii. Melania s-a hotărât să pornească din nou în căutarea sufletului pereche. Cei mai mulți oameni vor să găsească sufletul pereche cu care să își împartă viața. E firesc. Așa a zis Domnul: „Nu este bine să fie omul singur pe pământ.” (Facere 2,18) Relația dintre un bărbat și o femeie este așadar o rânduială a firii, un dar de la Dumnezeu. Mulți își doresc acest dar și pornesc în căutarea persoane
  Darul Sfântului Nicolae - Da. Am cancer.  Sun ă aiurea, dar aceasta este realitatea. Nu am ce să mai fac decât să mă rog lui Dumnezeu să îmi dea puterea să duc boala aceasta până la capăt, spune cu resemnare Luca. Luca a aflat de boală cu câteva săptămâni în urmă. Este o formă inoperabilă. I s-au mai dat patru luni de trăit, dacă nu se întâmplă vreo minune. -           Știți, părinte, când am aflat despre boală am avut un șoc. Am intrat în prima biserică pe care am văzut-o după ce am ieșit din spital. Era chiar în curtea spitalului. Și L-am privit pe Hristos în ochi, dar nu am avut puterea să îi cer să mă vindece, pentru că am știut că pentru păcatele mele sufăr acestea. Am plâns cum nu am plâns niciodată înainte icoanei Sale, dar vindecare nu i-am cerut. Nu am avut curajul. I-am spus doar să facă cum știe El că este mai bine pentru mine. Luca nu a avut această sensibilitate mereu. A pierdut-o când s-a pierdut cu sufletul într-o viață care nu se ridica la înălțimea frumuseț

Ariana urăște Skype-ul

- Bine ați venit la centrul de consiliere școlară. Ariana, va merge în curând la școală aici în Germania, iar noi vom face toate demersurile ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, le spune consilierul pe un ton încurajator. Ariana și Adriana, sora ei cea mare, privesc în gol. Nu doar numele lor sunt aproape la fel, ci și experiența de viață. Amândouă au trăit cu bunicii aproape întreaga viață, întrucât tatăl și mama lor muncesc de peste douăzeci de ani împreună în Italia. Adriana s-a bucurat totuși în primul an de viață de prezența mamei, Ariana nu a avut această mângâiere. - Dumnevoastră sunteți tutorele surorii dumneavoastră după cum reiese din actele pe care le-ați depus la dosar. Veniți direct din România? întreabă consilierul. - Da. Am venit aici la o mătușă cu speranța unei vieți mai bune, zice Adriana. Ariana își roade unghiile și își rotește privirea prin încăperea aproape goală în care are loc consilierea școlară. Ar vrea să dea și ea un răspuns perso

Te-ai căutat pe tine însuți

Dorian privea picturile înmărmurite ale bătrânei biserici. Ca o multicenteneră biserica priveghea tăcută și încărcată de mireasma biruinței peste vremuri. Adunase în ea toate trăirile oamenilor care i-au călcat pragul pentru a-și destăinui acolo adâncul inimii. Și Dorian bătuse cale îndelungată pentru a ajunge aici. Aflase de părintele Gherasim, duhovnic vestit, și își puse nădejdea în el că avea să îl scoată din tumultul gândurilor care-l dezbinau lăuntric. Aștepta nerăbdător în universul plin de înțelesurile tăinuite pe chipurile sfinților zugrăviți pe pereții bisericii. Așteptarea se prelungise. I se spusese că părintele va veni negreșit, dar să aibă răbdare. Tocmai cu răbdarea nu stătea bine Dorian. Voia totul repede ca mulți dintre oamenii goniți fără răgaz spre moarte de timpurile sufocate de treburi. Ceasurile treceau cu greutate și Dorian intrase deja într-o neliniște răscolitoare. Privea liniștea angelică a sfinților ce stătea în deplin contrast cu forfota de gândur