- Haide, urcă, îl invită Mariean pe Andrei, deschizând ușa unui BMW.
- Ciao, Mario. Ce faci pe aici? i se adresează un amic în fața aeroportului mai degrabă plin de români decât de italieni.
- Ciao, stau bine. Am un amico în vizită, răspunde Mariean, făcând cu mâna cunoștinței sale care se grăbește spre terminal.
- Mario? Așa ți se spune aici? Nu te mai cheamă Mariean? întreabă Andrei surprins.
- Ei, așa ne-am obișnuit aici. Preferăm numele italiene că sunt mai ușor de pronunțat, explică Mariean. Dar nu vrei să conduci tu macchina? Hai, să vezi cum merge.
Andrei acceptă provocarea. Pornește și stăpânește bine mașina. Parcurg o bucată bună din drumul spre casă. La un moment Mariean strigă în gura mare:
- Atenție, le curve!
Andrei e buimăcit nu doar de strigătul disperat al lui Mariean, ci și de conținutul mesajului. Se uită în toate părțile într-o fracțiune de secundă, înfricoșat că e pe punctul de a face un accident.
- Curbe, am vrut să spun, se repede Mariean. Aici se se spune altfel. Scusa!
Andrei se liniștește și conduce până la destinație. Ajunge acasă unde îi întâmpină soția lui Mariean.
- Ciao, Mario! Ați ajuns? Ciao, Andrei. Benvenuto! Mă bucură că ești qui. Haide, intră.
Copiii se îngrădămesc să cunoască musafirul. Niciunul nu știe limba română. Acasă se vorbește italiană de teamă că rezultatele școlare vor fi slabe dacă se va vorbi română acasă.
- Mariean, copiii nu vorbesc limba română? întreabă discret Andrei.
- Ei merg la școală și trebuie să exerseze bine limba italiană. Vorbim acasă italiană ca să învețe copiii mai bine.
Mariean vorbește italiana cu multe greșeli gramaticale, cu un accent departe de a fi corect, cu un vocabular limitat și adesea o împletește cu resturile de limba română pe care s-a obișnuit să le includă în exprimare atunci când are lapsusuri. Soția lui nu se deosebește prea mult de el, doar că nu stâlcește chiar atât de mult limba română, deși este afectată puternic de un accent străin.
Andrei, care își respectă foarte mult limba maternă, vorbește o română impecabilă după șase ani de ședere în Germania. O întreține prin citit și prin utilizare curentă în familie. Acasă la el se vorbește doar limba română și copiii sunt permanent motivați și ajutați să își dezvolte vocabularul limbii materne.
- Mariean, care este limba în care vorbești cu sufletul tău? îl întreabă Andrei.
- Română, bineînțeles.
- Atunci aceasta este limba prin care poți spune copiilor tăi ce ai pe suflet, îi spune Andrei și schimbă brusc tema discuției.
de pr. Iosif-Cristian Rădulescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu