Treceți la conținutul principal

Postim și slăbim

 Printre multe alte dorințe cu care începem postul este și aceea de a slăbi. Nu e un lucru rău atâta vreme cât conștientizăm că ne-am îngrășat pentru că am mâncat peste nevoile noastre, adică ne-am delectat cu lăcomia pântecelui și acum ne dorim să revenim la un ritm normal de viață.

Numai că acest ritm normal de viață nu înseamnă doar atenția la mâncare, ci la un întreg proces de slăbire a patimilor, pentru care ne stau la îndemână o mulțime de metode. Astfel că în post suntem chemați să luptăm pentru:

Slăbirea patimii lăcomiei pântecelui prin renunțare la produsele de origine animală, la cantitatea exagerată a mâncării inclusiv a celei de post, prin renunțare la masa de seară, dacă există această posibilitate, prin adoptarea unui stil simplificat de nutriție, bazat pe cereale, fructe și legume, prin post negru cu binecuvântarea duhovnicului.

Slăbirea patimii desfrâului prin înțelegerea rolului trupului în mântuirea sufletului, prin înmulțirea metaniilor, a rugăciunii, a respectului față de propriu trup și față de trupul celorlalți, prin renunțarea la adorarea propriului trup și la grija exagerată față de acesta.

Slăbirea patimii iubirii de arginți prin înmulțirea faptelor bune, prin dăruirea continuă, prin miluirea celor săraci, prin reconsiderarea valorilor materiale, prin evaluarea corectă a avuțiilor și folosirea lor și pentru folosul celorlalți.

Slăbirea patimii mâniei prin exersarea răbdării, prin iertare, prin renunțarea la ținerea de minte a răului, prin  rugăciunea de binecuvântare pentru cei care ne-au supărat, prin rugăciunea de mulțumire pentru toate, prin căutarea aspectelor pozitive ale durerilor sau eșecurilor suferite.

Slăbirea patimii întristării și a lenevirii prin gânduri bune, pozitive, bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu, prin hrănirea minții cu citate încurajatoare din Sfânta Scriptură, prin constientizarea propriei datorii și a efectelor neîmplinirii ei, prin dorința de a sluji pe ceilalți, prin  mai multe gânduri bune despre ceilalți, prin observarea aspectelor pozitive ale vieții, prin prețuirea darului vieții, prin încurajarea și mângâierea celorlalți.

Slăbirea patimii slavei deșarte prin renunțarea la efortul de a-i impresiona pe ceilalți cu ceea ce ni se pare că știm și putem, prin evitarea gesturilor de ieșire în evidență cu calitățile, averile și darurile noastre, prin apel la bunul simț, prin exersarea atenției la ceilalți, la nevoile lor.

Slăbirea patimii mândriei prin renunțarea la gândurile de judecată, osândă și bârfire a aproapelui, prin renunțare la gândurile de laudă a propriei persoane, prin evitarea căderii în păcatul închinării la propria persoană, prin gânduri de recunoștință față de Dumnezeu Care ne umple de daruri, prin prețuirea aproapelui, prin respectul față de viața, sentimentele, durerile, bucuriile celor din jur, prin gânduri bune despre ceilalți, prin recurgere la sinceritate și naturalețe, prin renunțare la invidie și la dorința de răzbunare, prin atenție la exercitarea funcției pe care o avem ca slujire și nu ca mijloc de stăpânire peste alții, prin a cere iertare celor cărora le-am greșit, prin a ierta pe cei ce ne-au greșit.

Rețeta se fundamentează pe multă rugăciune și se invidualizează și se completează  în Taina Sfintei Spovedanii împreună cu duhovnicul, cel care prin darul lui Dumnezeu ne ajută să personalizăm terapia de slăbire a patimilor de la care vin multe tulburări, inclusiv kilogramele în plus. Dieta se repetă în toate zilele de post de peste an, cu speranța că va deveni un mod de viață. Nu vom pierde doar kilogramele în plus, ci și neliniștea, dezorientarea, golul sufletesc, întristarea, nemulțumirea, oboseala și alte tulburări sufletești.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vrem spitale, nu catedrale

Roxana striga cât o țineau puterile: „Vrem spitale, nu catedrale”. Se afla în mulțimea înfierbântată și nemulțumită. Se simțea legată atât de strâns de oamenii pe care îi întâlnise pentru prima dată. Împreună cu ei reușea să dea glas unei revolte pe care nu mai putea să o țină sub control. Trăia un amestec de uimire, mâhnire și revoltă că în loc de spitale se construiesc catedrale. Trecuse curând euforia acelor zile. În inima Roxanei rămase adânc întipărită convingerea că oamenii trebuie să iasă din întunericul în care îi ținea credința. Blama statul că susține activitatea Bisericii și îi considera pe preoți niște înșelați și înșelători, vânzători de vise deșarte. La puțin timp după demonstrațiile la care participase primi răspuns pozitiv la cererea de angajare pentru un an de zile într-o clinică de psihiatrie din străinătate. Se pregătea să lucreze pentru un an în Germania. Era fericită că va găsi acolo un sistem  made in Germany , în care totul funcționează perfect, unde

În căutarea sufletului pereche?

  Melania vrea să se despartă de soțul ei. S-a căsătorit cu el la insistența părințior. Relația a început și a continuat prost. Acum ea dorește  să trăiască fără jigniri, fără certuri, fără învinuiri. Pur și simplu nu mai suportă atmosfera tensionată de acasă. Are un copil dintr-o relație atenrioară. Îl iubește enorm și ar face orice pentru el. Soțul ei face permanent reproșuri copilului pentru orice cadou pe care i-l dăruirește. Dureros și pentru copil și pentru mamă. Pentru soțul ei însă o normalitate. În astfel de reproșuri l-au crescut și părinții lui. Pentru tot ce i-au dat i-au scos ochii. Melania s-a hotărât să pornească din nou în căutarea sufletului pereche. Cei mai mulți oameni vor să găsească sufletul pereche cu care să își împartă viața. E firesc. Așa a zis Domnul: „Nu este bine să fie omul singur pe pământ.” (Facere 2,18) Relația dintre un bărbat și o femeie este așadar o rânduială a firii, un dar de la Dumnezeu. Mulți își doresc acest dar și pornesc în căutarea persoane
  Darul Sfântului Nicolae - Da. Am cancer.  Sun ă aiurea, dar aceasta este realitatea. Nu am ce să mai fac decât să mă rog lui Dumnezeu să îmi dea puterea să duc boala aceasta până la capăt, spune cu resemnare Luca. Luca a aflat de boală cu câteva săptămâni în urmă. Este o formă inoperabilă. I s-au mai dat patru luni de trăit, dacă nu se întâmplă vreo minune. -           Știți, părinte, când am aflat despre boală am avut un șoc. Am intrat în prima biserică pe care am văzut-o după ce am ieșit din spital. Era chiar în curtea spitalului. Și L-am privit pe Hristos în ochi, dar nu am avut puterea să îi cer să mă vindece, pentru că am știut că pentru păcatele mele sufăr acestea. Am plâns cum nu am plâns niciodată înainte icoanei Sale, dar vindecare nu i-am cerut. Nu am avut curajul. I-am spus doar să facă cum știe El că este mai bine pentru mine. Luca nu a avut această sensibilitate mereu. A pierdut-o când s-a pierdut cu sufletul într-o viață care nu se ridica la înălțimea frumuseț

Ariana urăște Skype-ul

- Bine ați venit la centrul de consiliere școlară. Ariana, va merge în curând la școală aici în Germania, iar noi vom face toate demersurile ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, le spune consilierul pe un ton încurajator. Ariana și Adriana, sora ei cea mare, privesc în gol. Nu doar numele lor sunt aproape la fel, ci și experiența de viață. Amândouă au trăit cu bunicii aproape întreaga viață, întrucât tatăl și mama lor muncesc de peste douăzeci de ani împreună în Italia. Adriana s-a bucurat totuși în primul an de viață de prezența mamei, Ariana nu a avut această mângâiere. - Dumnevoastră sunteți tutorele surorii dumneavoastră după cum reiese din actele pe care le-ați depus la dosar. Veniți direct din România? întreabă consilierul. - Da. Am venit aici la o mătușă cu speranța unei vieți mai bune, zice Adriana. Ariana își roade unghiile și își rotește privirea prin încăperea aproape goală în care are loc consilierea școlară. Ar vrea să dea și ea un răspuns perso

Te-ai căutat pe tine însuți

Dorian privea picturile înmărmurite ale bătrânei biserici. Ca o multicenteneră biserica priveghea tăcută și încărcată de mireasma biruinței peste vremuri. Adunase în ea toate trăirile oamenilor care i-au călcat pragul pentru a-și destăinui acolo adâncul inimii. Și Dorian bătuse cale îndelungată pentru a ajunge aici. Aflase de părintele Gherasim, duhovnic vestit, și își puse nădejdea în el că avea să îl scoată din tumultul gândurilor care-l dezbinau lăuntric. Aștepta nerăbdător în universul plin de înțelesurile tăinuite pe chipurile sfinților zugrăviți pe pereții bisericii. Așteptarea se prelungise. I se spusese că părintele va veni negreșit, dar să aibă răbdare. Tocmai cu răbdarea nu stătea bine Dorian. Voia totul repede ca mulți dintre oamenii goniți fără răgaz spre moarte de timpurile sufocate de treburi. Ceasurile treceau cu greutate și Dorian intrase deja într-o neliniște răscolitoare. Privea liniștea angelică a sfinților ce stătea în deplin contrast cu forfota de gândur